Un studiu realizat în anul 2011 de către Centrul de Studiere a Populației arată faptul că, în România, persoanele vârstnice reprezintă 15% din populație, iar peste 460.000 de persoane vârstnice sunt în risc grav de sărăcie.
Pensiile mici, accesul limitat la servicii sociale fac din această categorie de persoane una dintre cele mai dezavantajate și izolate din punct de vedere social, cultural și economic. Sistemul public de asistență socială oferă o paletă largă de servicii persoanelor vârstnice, de la servicii de asistență medicală, de petrecere a timpului liber în centre de zi; la sisteme de protecție pentru persoanele singure, însă lipsa acută de fonduri duce la o limitare a numărului de beneficiari de servicii sociale. O alternativă viabilă la această problemă o reprezintă serviciile de îngrijire la domiciliu. Conform Barometrului de opinie, în anul 2013, peste 81% dintre ONG-urile furnizoare de servicii de îngrijire la domiciliu și peste 47% dintre autorități s-au confruntat în ultimii doi ani cu o creștere acerbă a numărului de solicitări/cereri de servicii de îngrijire la domiciliu. Același studiu atestă faptul că, în prezent, această nevoie este acoperită doar în 0,23% dintre cazuri.
Situația disperată în care se află majoritatea familiilor cu copii preșcolari este binecunoscută. An de an, în fața creșelor și grădinițelor se formează cozi interminabile . Locurile în grădinițe sunt prea puține, iar creșcle au ajuns o raritate. În special familiile monoparentale și cele cu venituri mici sunt vulnerabile atunci când serviciile de îngrijire a copilului lipsesc, sunt scumpe sau de proastă calitate. Mamele singure mai ales, sunt obligate să părăsească piața muncii pentru a-și putea îngriji copiii, ceea ce duce la situații în care ele și copiii lor abia reușesc să subziste din ajutorul social. Pe de altă parte, copiii provenind din astfel de familii sunt expuși eșecului educațional. Statul încurajează părinții să petreacă cât mai mult timp cu copilul în perioada copilăriei timpurii, prin acordarea concediului și a indemnizației de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de doi ani, respectiv până la împlinirea vârstei de trei ani, în cazul copilului cu handicap. Pe de altă parte, politicile în domeniul ocupării încurajează părintele să se întoarcă pe piata muncii și înainte de împlinirea vârstei de doi ani de către copil.
În lipsa unor servicii de îngrijire a copilului suficiente și de calitate, multe familii din România trebuie să găsească diverse aranjamente: fie mamele părăsesc piața muncii pentru a-și îngriji copiii, fie angajează ca baby sitters femei fără calificarea necesară. Această situație este deosebit de stresantă, potențează diferitele riscuri pentru copil, reduce considerabil numărul părinților (în special mame) care ar putea să se reîntoarcă mai devreme la lucru.
SES nou înființată are ca obiect oferirea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru bătrâni și copii. Structura de economie socială își propune să pună bazele unui sistem de îngrijiri socio-medicale la domiciliul persoanelor vârstnice și pentru copii, structurat în funcție de nevoile individuale ale persoanelor incluse în program.