4 iulie 2016

„In dar ai luat, in dar sa dai tamaduire”

NicoletaMa numesc Nicoleta Gheorghe, am 39 de ani, sunt absolventa a Masterului in Medierea Conflictelor din cadrul Facultatii de Drept iar de profesie sunt Consilier Juridic. Povestea mea cu voluntariatul a inceput in anul 2012, intr-o perioada foarte grea din viata mea.

Tatal meu a murit in mai 2011. A fost una dinte fiintele pe care le iubesc enorm de mult. La 9 luni dupa pierderea tatalui meu am ramas insarcinata, atunci am crezut ca Dumnezeu lucreaza prin compensare, urma sa aduc pe lume un bebe ce ar fi purtat numele tatalui meu. Mama si fratii mei au fost fericiti. Fratele cel mare isi facea planuri ca-i va face un botez de vis, ca va fi cel mai rasfatat bebe din familie, fratele cel mic ma suna in fiecare zi si ma intreba daca am pofta de ceva, daca bebe vrea sa pape ceva special, matusile si veri mei, care locuiesc in Belgia, inca din prima luna cand le-am spus au inceput sa-i cumpere hainute, patut si carucior. Era un copil care compensa pierdera tatalui meu dar, in Vinerea Mare a Pastelui, in aprilie 2012, bebe a decis ca-i mai bine sa plece.

S-a intamplat cand eram la munca! Pe atunci eram Consilier in cadrul CASMB. M-am speriat am inceput sa plang dintr-o data de dureri, colega mea de birou si domnisoara Director Economic de atunci au chemat imediat un coleg cu masina si am fost trimisa la Spitalul Sf. Pantelimon, la d-nul Dr. Bogdan DAVITOIU. Pana am ajuns, domnul doctor fusese sunat de catre Medicul Sef de la noi spunandu-i problema mea. Sarcina mea se oprise din evolutie la 2 luni. Domnul doctor mi-a vorbit foarte frumos, ma pregatit si ma incurajat, spunandu-mi ca trebuie sa am rabdare ca voi fi sigur mamica, sa am incredere.

Multumesc pe aceasta cale domnului dr. Bogdan DAVITOIU, datorita lui azi inca mai sper ca voi aduce pe lume un copil.

Am fost suparata pe mine si pe Dumnezeu; a fost o perioada cumplita din viata mea…

In aceasta perioada l-am cunoscut pe domnul Eugen IRIMIA, Presedintele Asociatiei Euroclass-Training. Domnia Sa mi-a spus ca Dumnezeu nu este vinovat de problema mea, mi-a spus ca ar trebui sa ma gandesc mai bine ca poate totusi Providenta are alte planuri cu mine si eu trebuie sa inteleg ca voi aduce cu siguranta pe lume un baiat frumos si destept.

La scurt timp am primit un telefon de la domnul IRIMIA, care ma intreba daca vreau sa vad si sa cunosc oameni cu adevarate probleme, facea o campanie pentru copii de la Scoala Speciala nr. 2 din Mosilor. Am intrebat ce au nevoie, mi-a spus ca este vorba de copii mai mari, am luat cate ceva, acolo cand am ajuns Dumnezeu mi-a aratat cat de mult putem schimba starea de spirit a unui om bolnav printr-un zambet si o vorba calda. Cata bucurie putem aduce unui copil daruindu-i un biscuite si glumind cu el.

Am ajuns acasa plangand si in acelasi timp multumindu-i Bunului Dumnezeu pentru fiecare zi din viata mea, multumindu-i pentru oameni din viata mea, parintii, fratii, prietenele, matusile, verii si verisoarele mele. Dar in mod special multumesc Bunului Dumnezeu pentru ca lucreaza prin oameni, in viata mea a trimis un inger in persoana domnului Eugen IRIMIA care de atunci mi-a schimbat total viata.

Nu mai sunt trista; in fiecare zi incerc sa aduc macar un zambet celor din jurul meu.

Macar o data pe luna merg la o casa de copii abandonati si bolnavi de SIDA din afara Bucurestului, fac mini campanii de ajutor in familia mea si impreuna cu ei si cativa buni prieteni, le oferim copiilor cele necesare.

De 2 ani pe 1 iunie le fac ziua copilului, le duc trupa de teatru de papusi sau teatru de interactiv, cu mascote din desene animate si tot felul de jocuri. Cei mici stiu ca vine tanti Nicoleta cu teatrul.

In afara copiilor mici abandonati, in Bucuresti am o familie cu 7 copii de care eu si familia mea ne mai ingrijim, macar o data la 2 sau 3 luni le facem cumparaturile.

Din iarna anului 2012 viata mea sa schimbat enorm de mult.

Nu trebuie sa avem case de bani pentru a le oferi oamenilor ceva bun si frumos.

Atata timp cat oferim iubire neconditionata in jurul nostru putem spune ca suntem oameni bogati si cu adevarat fericiti.

Voluntariatul mi-a schimbat total viziunea despre viata, ma bucur in fiecare zi de tot ce-i frumos si multumesc Bunului Dumnezeu pentru ca pot aduce un gram de fericire si iubire in jurul meu, din putinul meu.